Comportamentul alimentar la sugar în funcție de perioada de dezvoltare psiho-motorie

Pe durata primului an de viață, procesul de creștere și dezvoltare este extrem de accelerat. Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere faptul că fiecare copil este unic și prezintă un ritm de creștere specific și implicit, necesitățile lui nutriționale sunt unice.
 
De asemenea, comportamentul alimentar este puternic individualizat în funcție de particularitățile biologice și psihologice ale sugarului, de mediul familial, cultural, socio – economic, etc.
 
Alimentele, dar și modul în care acestea sunt oferite joacă un rol important în dezvoltarea sugarului și deprinderea comportamentelor alimentare corespunzătoare fiecărei etape.

La rândul lor, obiceiurile alimentare și de hrănire sunt achiziționate în funcție de pregătirea neuro-psiho-motorie a sugarului, abilitatea de a se hrăni a sugarului fiind asigurată de performanțele privind funcțiile senzoriale și motorii orale.

Abilități senzoriale și motorii orale 0 – 4 luni

Încă de la naștere, sugarul este echipat cu o serie de mișcări autonome simple, cu ajutorul cărora i se asigură supraviețuirea în noul mediu de viață. În intervalul 0-4 luni, comportamentul alimentar este dirijat de o serie de reflexe înăscute ale sugarului: reflexul de sucțiune, reflexul butonului, reflexul de căutare, reflexul Babkin, reflexul de extruzie și reflexul de deglutiție. Acestea au un caracter temporar și se diminuează treptat, până la dispariție odată ce sugarul crește. Absența sau prezența lor îndelungată pot să constituie un semn patologic.

În primele 4 luni de viață este ideală alăptarea la sân, iar principalele reflexe orale responsabile de realizarea acestui act fiziologic îl constituie reflexul de supt și reflexul de căutare.

Reflexul de supt este prezent încă din perioada fetală, iar la nou-născutul la termen se menține până la 8 – 10 luni. Atingerea interiorului cavității bucale, prin introducerea mamelonului sau a biberonului, declanșează mișcări ritmice de sucțiune, cu pauze de respirație, urmate de accese de supt. (1)

În această perioadă suptul și mișcările înainte și înapoi ale limbii sunt reflexe, însoțite de mișcări ale mandibulei. După 4 luni se va instala suptul matur, caracterizat prin  mișcări ale limbii sus și jos, iar deplasarea mandibulei este mai redusă.

Procesul de sucțiune este viguros, iar uneori există riscul de a se îneca cu lichid, prin incoordonare între supt, deglutiție și respirație. Pentru astfel de situații, sugarul prezintă reflexul de tuse, care îl protejează împotriva căilor false la deglutiție, urmate de aspirarea lichidului alimentar în arborele respirator. (2)

Reflexul de căutare sau „rooting – ul” se manifestă la atingerea și mângâierea ușoară a colțului gurii nou-născutului sau a sugarului. Micuțul coboară buza inferioară, înclinând limba în direcția stimulului și începe să caute într-un mod activ sânul mamei. Acest automatism este prezent de regulă în primele 3 – 5 luni de viață. (1)

Comportamente alimentare 0 – 4 luni

Comportamentul alimentar al sugarului este modest în primele 4 luni de viață. Acesta devine agitat și/sau plânge când apare senzația de foame și caută sânul mamei. De asemenea, micuțul se oprește din supt sau eliberează mamelonul când simte că a mâncat suficient. (3,4,5)

Deprinderi motorii orale și posturale 4 - 6 luni

În cazul sugarilor la care alimentarea exclusivă cu lapte matern nu s-a putut realiza, lunile 4 – 6 din viață sunt extrem de importante. Acestea reprezintă un moment critic în alimentația micuțului datorită introducerii alimentelor solide, complementare dietei lactate. Copilul este capabil să stea în poziție șezândă cu suport și fără, spre sfârșitul acestei perioade. De  asemenea, sugarul reușește să își susțină singur gâtul și capul în poziție verticală, simetrică în raport cu restul segmentelor corpului. Acestea pot constitui un semn pentru inițierea diversificării. Controlul postural implică și o bună coordonare între actul de respirație și cel de deglutiție. 

Următoarea etapă de dezvoltare din punct de vedere alimentar după supt, o constituie deprinderea progresivă a abilităților de a mușca și de a mesteca. Inițial, la 4 – 5 luni se poate sesiza un tipar în cadrul căruia sugarul mușcă, cu mișcări de sus în jos ale mandibulei, însă nu duce până la capăt actul și eliberează obiectul. Ulterior, micuțul „molfăie” alimentele oferite, în acest stadiu al diversificării – sub formă de piure. (2)

Sugarul începe să deprindă abilitatea de a bea apă, cu ajutor din exterior, din recipiente anticurgere.

Reflexele primitive se diminuează progresiv. Reflexul de extruzie a limbii (împingerea limbii în afara cavității bucale în urma stimulării tactile) și reflexul de vomă (reflexul „gag” sau faringian) tind să se atenueze treptat pentru a permite diversificarea. (1,2)

În primele luni, sugarul nu prezintă mișcări volunatare ale mâinii. Treptat, reflexul de apucare palmară (reflexul de prehensiune sau„grasping”) se diminuează și se conturează comportamentul de prehensiune sau actul de prindere voluntară și manipulare a obiectelor. Până la 5 -6 luni, micuțul acționează în acest sens doar cu o singură mână. Acest lucru îi oferă micuțului autonomia necesară pentru a interacționa cu mediul înconjurător, în acest caz cu alimentele și tehnicile de alimentare. (1,2)

Odată inițiată alimentația complementară, alimentele sunt administrate cu lingura. Micuțul este capabil să recunoască tacâmul și să se pregătească pentru ingestia alimentară: fie ține gurița deschisă și așteaptă să fie hrănit, fie se apropie singur de lingură. Acesta reușește, cu ajutorul buzelor, să tragă alimentele din lingură în cavitatea bucală. (3,4,5)

Comportamente alimentare 4 – 6 luni 

Sugarul devine treptat mai conștient de mediul înconjurător și de propriul corp. În această etapă manifestările de foame și sațietate devin tot mai pregnante și mai bine definite: este agitat sau plânge atunci când resimte senzația de foame, zâmbește sau gângurește în timpul procesului de alimentare sau mișcă capul în direcția linguriței pentru a semnala că nu s-a săturat, întoarce capul sau poate părea distras de stimulii înconjurători pentru a indica saturația. (3)

Este o perioadă delicată în care se pot stabili preferințele alimentare, iar refuzul poate lua diferite forme de manifestare (copilul plânge, varsă, uneori se poate îneca cu alimentele refuzate, dacă acestea nu sunt eliminate din cavitatea bucală). (6,7)

Deși nu este capabil încă de autoalimentare, micuțul încearcă să țină biberonul cu ambele mâini, manifestându-și dorința de autonomie.

Începând cu această perioadă, implicare părinților este esențială în privința hrănirii copilului, reprezentând o etapă în care, prin atitudinea și informațiile potrivite, îi pot induce micuțului obiceiurile alimentare sănătoase care vor fi consolidate și pe parcursul vieții. (2)

Sugarul acordă o atenție deosebită alimentelor consumate de persoanele din jurul său (modelul parental).

Vizavi de capacitatea de autoreglare a aportului alimentar, sugarul va consuma o cantitate mai redusă de lapte matern sau formulă de lapte dacă este diversificat. În acest caz, rămâne la latitudinea părinților să-i respecte nevoile nutriționale și calorice. Micuțul reacționează la tensiunile și stresul din timpul meselor prin refuzul alimentar, iar în timp se pot instala tulburări de alimentare și de comportament sau aport alimenatar. Această atitudine se va manifesta pe tot parcursul perioadei de sugar și al copilăriei și nu numai. (6,7)

Abilități de alimentare 6 – 8 luni

Intervalul cuprins între lunile 6 – 8 de viață este caracterziat de angajarea sugarului într-un mod volitiv și cooperativ în procesul de alimentare. Deși funcțiile motorii și cognitive nu sunt desăvârșite, acestea prezintă o îmbunătățire vizibilă.

Reflexul de extruzie dispare complet, iar sugarul începe să dețină control asupra mișcărilor masticatorii, deși nu sunt pe deplin formate. (2)

Caracteristică acestei perioade este erupția dentiției provizorii. De regulă, în această perioadă erup incisivii centrali inferiori (6 – 10 luni). Inițial se poate observa disconfortul la alimentare cauzat de inflamarea gingiei, însă ulterior această etapă fiziologică îi permite sugarului să consume o varietate mult mai vastă de alimente și texturi. (4)

După 6 luni sugarul începe să își îmbunătățească abilitățile motorii fine și își folosește degetele, palma sau toată mâna pentru a prinde alimentele – apucare digito-palmară. După 7 – 8 luni, ambele brațe își capătă independența și se poate manifesta comportamentul de transfer al obiectelor dintr-o mână în alta sau diferențierea activității celor două mâini, mai exact, o mână este utilizată pentru prinderea și manipularea obiectului în timp ce îl explorează cu cealaltă. Acest lucru îi permite micuțului să exploreze mediul și să interacționeze cu alimentele cu mai multă precizie. (1,2)

Comportamentul alimentare 6 – 8 luni

Alimentarea reflexă a sugarului a fost înlocuită progresiv de actul conștient de hrănire și de autoreglarea apetitului.

Manifestările senzației de foame și sațietate sunt mult mai mature; sugarul indică alimentele cu mâinile sau încearcă să ajungă la lingurița sau alimentele din proximitate pentru a semnala că îi este foame sau dacă mai dorește să mănânce. Pauza între îmbucături devine tot mai mare când micuțul începe să se sature și menține gurița închisă sau elimină alimentele din cavitatea orală când s-a săturat. (3,4,5) 

Introducerea alimentelor noi în planul de diversificare poate determina manifestări alergice în cazul copiilor cu predispoziție. Identificarea precoce și corectă a simptomelor poate reduce efectele secundare ale alergiilor alimentare la sugar.

În această perioadă sunt remarcate primele încercări de autoalimentare. Acesta învață să bea singur din cănițele anticurgere, utilizând ambele mâini pentru prinderea acesteia și consumă singur alimente solide care se dizolvă când intră în contact cu saliva (de exemplu, biscuiții). Hrănirea cu lingurița este mult mai sigură și ușor de realizat; micuțul încearcă să prindă tacâmul în palmă, însă nu este capabil încă să o folosească, motiv pentru care preferă să fie hrănit de părinți. (3)

Atmosfera din timpul meselor trebuie să fie relaxantă, plăcută, să constituie un prilej pentru sugar să deprindă obiceiuri alimentare sănătoase și să se bucure de atenția și dragostea părinților.

Abilități de alimentare 8 – 10 luni

Odată cu avansarea vârstei, abilitățile motorii masticatorii devin tot mai precise. La 9 luni copilul poate transfera alimentele din centrul gurii spre părțile laterale ale cavității orale, inițiind cu succes și favorizând masticația.

Erupția dentară continuă cu incisivii centrali superiori (8 – 12 luni) și incisivii laterali superiori (9 – 13 luni). Copilul exersează mușcatul în această perioadă, însă această abilitate este definitivată la aproximativ 24 de luni, când va fi capabil să muște cu ușurință și să consume implicit alimente solide cu textură mai tare. (4)

Copilul experimentează mișcările masticatorii, mușcatul și așa-numitul „molfăit” cu tot mai multe alimente „mature” (de exemplu, legume și carne corect preparate) pe care le consumă tot mai frecvent.

Copilul este capabil să execute mișcări de finețe, coordonate cum este de exemplu, prinderea obiectelor mici cu policele și un deget sau degetele opozabile, în special indexul. Acest lucru contribuie la dezvoltarea și perfecționarea abilităților de autoalimentare și îi permit micuțului să consume singuri alimente de dimensiuni mai mici, care pot fi apucate cu degetele („finger-foods”).  (1)

Comportamente alimentare 8 –10 luni

Datorită perfecționării constante a abilităților motorii, sugarul dispune de mai multă independență în procesul de alimentare.

Sugarul devine tot mai expresiv din punct de vedere emoțional și social în a-și manifesta senzațiile de foame sau sațietate. Astfel, acesta indică alimentele cu precizie, prin utilizarea indexului (degetul arătător), devine surescitat, emoționat când vizualizează alimentele, atunci când îi este foame. Tot în acest mod își poate exprima preferințele alimentare. (3,5)

De asemenea, micuțul începe să mănânce tot mai puțin, iar pauza între îmbucături este mai mare atunci când se satură și își manifestă refuzul de a continua să mănânce într-un mod tot mai explicit (de exemplu, împinge farfuria cu alimente). (3)

Dominanta acestei perioade este reprezentată de deprinderile de autoalimentare. Sugarul reușește cu succes să utilizeze cănița anticurgere, experimentează mâncatul cu lingurița însă preferă să utilizeze mâinile pentru a se alimenta; acesta se joacă cu lingura în timpul meselor, dar nu o utilizează în scop alimentar. (2,3)

Abilități de alimentare 10 – 12 luni

Către sfărșitul perioadei de sugar sunt puse la punct abilitățile de alimentare deprinse în ultimele luni cu scopul de a-l pregăti pe micuț pentru dieta „adultă” de care va beneficia în următorii ani. În acest sens se continuă maturizarea procesului masticator; sugarul utilizează mișcări circulatorii de masticație, iar dantura este completată de eupția incisivilor laterali inferiori (10 – 16 luni). (4) 

În jurul vârstei de 12 luni sugarul începe să se alimenteze singur utilizând lingura. Acesta prinde lingurița, însă nu ajustează poziția antebrațului și a articulației pumnului. Pentru succesul acestui proces micuțul are nevoie de ajutorul persoanei în grija căruia se află. Abilitatea de a mânca cu lingurița se definitivează între 15 și 18 luni, copilul fiind capabil de mobilizarea umărului și de pronația antebrațului (rotația antebrațului și a mâinii, cu podul palmei în jos, din afară spre interior). (1,2)

În acest interval sugarul învață să bea singur din cana obișnuită, utilizând ambele mâini. Treptat, acesta reușește cu succes să încline cănița spre gură, fără a vărsa lichidul. Acest lucru se datorează unei coordonări ochi - mână - gură mult mai eficiente . (2)

Comportamente alimentare 10 –12 luni

Achiziția comportamentului alimentar sănătos este influențată în principal de gradul de autonomie acordat sugarului, în special în această perioadă în care micuțul este dornic să se alimenteze singur, cu mâinile și mai nou, cu lingurița.

Copilul devine tot mai categoric în privința exteriorizării semnalelor de foame și sațietate. Acesta își exprimă verbal dorința de a se alimenta și preferințele alimentare, utilizând cuvinte sau sunete. De asemenea, dă din cap în semn de refuz de a se alimenta. (3)

Independent de trăsăturile unice biologice și cognitive ale sugarului, respectarea autonomiei și nevoilor nutriționale și calorice particulare acestuia sunt indispensabile achiziției obiceiurilor alimentare sănătoase. Alăptarea la sân cel puțin în primele 6 luni de viață (conform recomandării Organizației Mondiale a Sănătății este indicat să se alăpteze minim 2 ani sau mai mult), introducerea corectă și variată a alimentelor complementare și influența pozitivă a părinților, împreună au un impact semnificativ asupra comportamentului alimentar al micuțului.